COAMĂ (pl. -me) sf. 1 Părul stufos și lung de pe grumazul calului sau al leului (🖼 1324): pr. ext. părul omului: pletele lui negre îi cădeau pe umeri întocmai ca o ~ de leu (GN.) ¶ 2 Ⓕ Frunzișul din vîrful copacilor: pete de aur se aprind pe coamele codrilor (VLAH.) ¶ 3 💒 Lațul, lemnul orizontal din vîrful acoperișului unei case, de care sînt prinși căpriorii; dunga orizontală pe care o formează unghiul acoperișului înclinat al unei case ¶ 4 Muche, partea superioară a unui zid de împrejmuit (🖼 1325): se urcă... pe coama zidului și sări în grădină (ISP.) ¶ 5 🌐 Culme prelungită de munte sau de deal: cățărîndu-se cînd pe muchi, cînd pe coame de munți, ajunse la o peșteră (ISP.) [lat. coma].