CLIPOCI (-ocesc) vb. intr. Mold. Bucov. 1 A clipi: ochiul blajin și mare clipocește acum din geana-i roșie (LUNG.) ¶ 2 A închide și a deschide una după alta ochii (vorb. de cineva care pică de somn); a ațipi: cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă (SB.) ¶ 3 A susura, a murmura (vorb. de ape) (PAMF.): valsul ... se revărsa deasupra apei, clipocind ușor, cu sunete armonioase (GRL.).