CLENCIU, ‡ CLINCIU (pl. -ciuri) sn. 1 Bold, spin ¶ 2 Mold. (PAMF.) Boldul cataramei (🖼 1289) ¶ 3 Ciocul, măseaua, umărul leucei ¶ 4 Ⓕ Tertip, cîrcioc: am amînat pentru un clenciu de procedură procesul unuia (BR.-VN.) ¶ 5 Pricină, ceartă: cu maica Evlampla... am avut și eu odată o leacă de clenciu (CRG.) [bg. klenče, klinče].