CIVIL, -Ă, civili, -e, adj. 1. Care privește pe cetățenii unui stat; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei, precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și cu organizațiile statului. ♦ Drepturi civile = drepturi privitoare la interesele private pe care le au cetățenii unui stat (și de care se bucură în parte și străinii). Drept civil = ramură a științei dreptului care studiază condițiile persoanelor, raporturile lor de familie, diferitele raporturi juridice din care se naște drepturi și obligații etc. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Ofițer al stării civile = delegat al sfatului popular însărcinat cu încheierea actelor stării civile. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = partea vătămată printr-o infracțiune și care are pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite. 2. (Adesea substantivat) Care nu este militar, care nu are caracter milităresc. ♦ Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. [Var.: (pop.) țivil, -ă adj.] – Fr. civil (lat. lit. civilis).