Definiția cu ID-ul 949654:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciumăfaie, (ciumafău, ciumăhaie), s.f. – (reg.) Tăciune de porumb; în satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă și taciune sau tăciune (ALRRM, 1973: 811). – Din ciumă (vezi sensul 3) sau dublet al[1] lui ciumăfaie „plantă erbacee toxică; laur” (< magh. csuda-fa). corectat(ă)