CIULAMA, ciulamale, s. f. Mîncare de pasăre (mai rar de ciuperci) cu un sos gros, alb, de făină. Mai spui că nu e bine să aibă omul un porumbel la casa lui. Uite că folosește și el la o strîmtorare. Azi o să avem o ciulama bună. PAS, Z. I 131. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a face bucăți, a sfărîma, a zdrobi (pe cineva).