CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii etc.; canaf, pompon. ♦ Loc. adj. și adv. (Plin) ciucure de. . . = încărcat cu. . . ♦ (Depr.) Margine zdrențuită a unei haine. 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La pl., urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atîrnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciucur s. m.] – Comp. lat. cicculum (= ciccum « ciorchine »).