CITA, citez, vb. I. Tranz. 1. A menționa, a indica pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a întâri ceva); a reaminti o faptă, o întîmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce, întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești. – Fr. citer (lat. lit. citare).