‡ CINGHIASĂ (pl. -se) sf. Cîntăreață cu harfa; cîntăreață și dănțuitoare cu tambura: ~ se chiamă muierile care cîntă pe la veselii cu tambura (PRV.-MB.) [tc. čengi + suf. -easă].

CINGHIASĂ s. f. (ȚR) Cinghie. Cinghiasă se cheamă muierile care cîntă pe la veselii cu tambura. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: cinghie. Vezi și cinghie, cinghireasă. Cf. c i n g h i e, c i n g h i r e a s ă.

cinghiasă, cinghiese, s.f. (pron. -ghi-a-; înv.) dansatoare publică, cinghie.