cergă, cergi, s.f. – Pătură groasă țesută din lână. Cergă pentru învelit, cergă pentru rudă (cu ornament), cergă pentru pat: „Se gânde la măritat / Și n-are cergă pe pat” (Calendar, 1980: 110). ♦ (onom.) Cergă, Cerguță, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din bg., srb. cerga (DEX); din tc. çerge, cerga „cort mic” (Șăineanu, DLRM); lat. serica > ngr. tserga > tc. cerga, de unde rom. cerga (Berneker, cf. DER), dar și cuvintele slave (Miklosich, cf. DER). Cuv. rom. > magh. cserge (Bakos, 1982).