CEP (pl. -puri) sn. 1 🌿 Butuc de viță cu unul sau mai multe noduri rămase de la tăiatul ramurilor, și care se pune în pămînt ca să prindă rădăcină ¶ 2 Dopuleț cu care se astupă gaura unui butoiu, prin care se toarnă sau se scoate lichidul: trase ~urile la cîteva buți deodată și pe toate le înghițea (ISP.) ¶ 3 Gaura în care se bagă cepul; a da ~ unui butoiu, a începe să scoată lichidul dintr’un vas ¶ 4 (pl. -puri sn. și cepi sm.) Guișor de lemn cu care se împreună obezile unei roți ¶ 5 Capătul unei bucăți de lemn sau de metal tăiat ast-fel ca să se potrivească într’o scobitură (numită „șliț”, ,,ținc", etc.) făcută în altă bucată, cu care treime împreunată (🖼 1061) ¶ 6 🏚 Fie-care din cele două capete ale fusului de lemn la moară ¶ 7 Mold. Bucov. Olten. (pl. -puri și cepi) Crenguță de brad sau de molift ¶ 8 Umflătură, nod la crengile de brad [lat. cĭppus + sl. čepŭ].