cauter sn [At: DA / P: ca-u~ / Pl: ~e / E: fr cautèere, lat cauterium] 1 Instrument cu vârf incandescent cu care se arde un țesut, o rană. 2 Agent chimic folosit pentru cauterizare.

*CAUTER (pl. -ere) sn. 🩺 1 Ori-ce substanță care, aplicată pe piele, produce efectul unei arsuri ¶ 2 Rană artificială produsă pe braț sau pe picior pentru a produce o scurgere de puroiu ¶ 3 Instrument de chirurgie, de diferite forme, cu care se cauterizează (🖼 999) [fr.].

CAUTER, cautere, s. n. Mic instrument chirurgical de metal, în formă de bastonaș, de obicei cu vîrf ascuțit, care, încălzit în foc sau prin curent electric, servește la cauterizare. V. termocauter, electrocauter. – Pronunțat: ca-u-.

CAUTER, cautere, s. n. Mic instrument chirurgical de metal, în formă de bastonaș, cu care se cauterizează. [Pr.: ca-u-] – Fr. cautère (lat. lit. cauterium).

CAUTER s.n. Instrument chirurgical care se folosește la cauterizarea țesuturilor, a rănilor etc. ♦ Agent chimic folosit pentru cauterizare. [Pron. ca-u-. / < fr. cautère, cf. gr. kauterion < kaio – ard].

CAUTER s. n. instrument chirurgical pentru cauterizări. ◊ agent chimic folosit pentru cauterizare. (< fr. cautère, lat. cauterium, gr. kauterion)

CAUTER ~e n. Instrument medical folosit pentru a cauteriza. [Sil. ca-u-] /<fr. cauter

cauter (desp. ca-u-) s. n., pl. cautere

cauter (ca-u-) s. n., pl. cautere

cauter s. n. (sil. ca-u-), pl. cautere