băligare sf [At: DA / V: ~leg~ / Pl: ~gări / E: băliga] 1 Eliminare de baligă (1) Si: băligat¹ (1), (reg) băligărare (1), băligărat¹ (1). 2 Eliminare de excremente Si: băligat¹ (2), (reg) băligărare (2), băligărat¹ (2). 3 Murdărire cu baligă (1) Si: băligat¹ (3), băligărare (3), băligărat¹ (3). 4 Murdărire cu excremente Si: băligat¹ băligărare (4), băligărat¹ (4). 5-8 (Fig) (Umplere sau) împroșcare cu (murdării ori) vorbe urâte Si: băligat¹ (5-8), băligărare (5-8), băligărat¹ (5-8).

BĂLEGA, pers. 3 balegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băliga vb. I] – Din baligă.

BĂLEGAR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligar s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar.

BĂLIGA vb. I v. bălega.

BĂLIGAR s. n., s. m. v. bălegar.

bălega v vz băliga

bălegar sn, sm vz băligar

bălegare sf vz băligare

bălegariu sn vz băligar

băliga [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 baligă, balegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).

băligar [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) ~leg~, (înv) ~legariu / Pl: ~uri, ~e / E: baligă + -ar] 1 sn Baligă (1). 2 sn Amestec din baligă (1) și paie folosit ca îngrășământ (după ce putrezește) sau drept combustibil Vz gunoi¹ de vite. 3-4 sn (Îrg) (Loc sau) groapă în care se depozitează băligarul (2) Si: (reg) băligău (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de baligă (1) și lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (Șîs gândac de ~) Gândac din clasa coleopterelor, de culoare neagră, care trăiește în băligar (1) Si: (reg) gâză, gâza-boului, gândac-de-gunoi, goangă, goangă-de-baligă, trănduș, trânt, trânz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 7 (Reg; îs) ~-cu-corn Nasicorn (Oiyctes nasicornis).

bălegá vb. I. v. băliga.

bălegár s.n., s. m. v. băligar.

băligá vb. I. refl. (despre animale) A-și elimina baliga. • prez. ind. pers. 3 báligă. și bălegá vb. I. /baligă + -a.

bălígár s.n., s.m. I s.n. 1 Baligă. 2 Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășămînt sau combustibil. ◇ expr. A se vîrî ca musca în băligar v. muscă. ◆ (înv., reg.) Groapă în care se depozitează acest amestec 3 (reg.) Amestec de băligar și lut folosit la lipitul caselor (țărănești). II s.m. (entom.; și gîndac de băligar) Gîndac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). • pl. n. -e, m. -i. și bălegár s.n., s.m. /baligă + -ar.

BĂLIGA, BĂLEGA vb. refl. și tr. (în cazul cînd e însoțit de obiect) A-și lepăda baliga (vorb. de cai sau de boi): caii se bălegau tot apă că altă n’aveau ce bălega (NEC.): calul mînca jăratec și băliga galbini (SB.).

BĂLIGAR, BĂLEGAR I. sn. (pl. -are) Grămadă de baligă, baligă multă amestecată cu paie, pusă la un loc, și care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul pămîntului: îngropă copilașii în băligarul de la grajd (ISP.): proverb: cine se ia după muscă ajunge la bălegar (PANN), cine se ia după cei netrebnici sau nebuni, cine urmează sfaturile lor, ajunge să facă blestemății. II. sm. 🐙 1 Gîndac negru care trăește mai mult în baligă (Gestrupes stercorarius) (🖼 322) ¶ 2 ~-CU-CORN – CARABAN.

BĂLEGA vb. I v. băliga.

BĂLEGAR s. n., s. m. v. băligar.

BĂLIGA, pers. 3 baligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălega vb. I] – Din baligă.

BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegar s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.

BĂLEGA vb. I v. baliga.

BĂLEGAR s. n. v. băligar².

BĂLIGA, balig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălega vb. I.

BĂLIGAR², băligare, s. n. 1. Baligă. 2. Baligă călcată de vite, amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează ca îngrășămînt sau ca combustibil (v. tizic); gunoi de vite. [în timpul ciumei lui Caragea] d-asupra orașului se ridica un fum galben și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boierești, și orașul răsuna de urletul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn. GHICA, S. 31. – Variantă: bălegar (GALAN, Z. R. 266) s. n.

BĂLEGA vb. I. v. băliga.

BĂLEGAR s. n. și m. v. băligar.

BĂLIGA, pers. 3 baligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălega vb. I] – Din baligă.

BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășămînt sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegar s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.

A BĂLIGA pers. 3 baligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă

A SE BĂLIGA pers. 3 se baligă intranz. (despre animale) A-și evacua baliga. /Din baligă

BĂLIGAR¹ ~e n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrășământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. ~ar

băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).

balíg (mă), a se băligá v. refl. (d. baligă). Se zice despre vitele marĭ cînd scot baliga. V. tr. Măgaru băliga banĭ (în poveste).

băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.

!bălega (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă, imperf. 3 pl. se bălegau; conj. prez. 3 să se balege; ger. bălegându-se

!bălegar¹ (balegă) s. n., pl. bălegare

bălega / băliga (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă / se baligă

bălegar² / băligar² (balegă) s. n.

băliga vb., ind. prez. 3 sg. baligă

băligar (baligă) s. n., pl. băligare

BĂLIGA vb. (prin Mold.) a se băligăra.

BĂLIGAR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului.

BĂLIGA vb. (prin Mold.) a se băligăra.

BĂLIGAR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.) 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.)gîndac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trînduș, trînz, gîza-boului.

bălegar, s.n. – 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie. 3. Îngrășământ. – Din balegă + suf. -ar (DEX, MDA).