Definiția cu ID-ul 5660:
Explicative DEX
BUNĂVOINȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).
Exemple de pronunție a termenului „bunăvoință” (35 clipuri)
Clipul 1 / 35