Definiția cu ID-ul 325898:
Explicative DEX
BUNĂVOINȚĂ f. 1) Atitudine binevoitoare (față de cineva); dispoziție favorabilă; îngăduință. 2) rar Străduință deosebită; râvnă; zel. [G.-D. bunăvoinței] /bună + voință
Exemple de pronunție a termenului „bunăvoință” (35 clipuri)
Clipul 1 / 35