bulubașă sm vz bulucbașă

bulubașă s.m. v. bulibașă.

BULUBAȘĂ, BULIBAȘĂ sm. 1 ‡ = BULUCBAȘĂ ¶ 2 Vătaful unei șetre de Țigani; voievod de Țigani: pe-atunci Țiganii se judecau cu bulibașa lor ȘEZ.

bulubașă m. odinioară: 1. căpitanul unui buluc de arnăuți: bașbulubașă, șeful gardei domnești; 2. (și bulibaș) vătaful unei șetre de țigani. [Vechiu-rom. bulucbașă = turc. BULUK BAȘY].

BULUCBAȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

bălibașă^[1] sm vz bulibașă

biulucbașă sm vz bulucbașă corectat(ă)

bulebașă sm vz bulucbașă

bulibașă sm [At: MARIAN, O. II, 33 / Pl: ~și / E: bulucbașă] 1 Conducător al unei șatre de țigani. 2 Rangul de bulibașă (1).

buliucbaș sm vz bulucbașă

buliucbașă sm vz bulucbașă

bulubaș sm vz bulucbașă

bulucbaș sm vz bulucbașă

bulucbașă sm [At: M. COSTIN, ap. ȘIO / V: biulucbaș^[1], biu~, ~leb~, ~lib~^[2], ~liucbaș, ~liucb~, ~lubaș, ~lub~, ~aș, ~lugbaș, ~lugb~ / E: tc buluk-bašy] 1 Comandant al unui buluc (1) format din o sută de arnăuți sau de seimeni. 2 Rangul militar de bulucbașă (1). 3 (Îf ~lib~, ~leb~, ~lub~) Șef al unei comunități de țigani Si: bulibașă (1). 4 Rangul de bulucbașă (3) Si: bulibașă (2), bulibășie (1).^[3] corectat(ă)

bulugbaș sm vz bulucbașă

bulugbașă sm vz bulucbașă

bulebașă s.m. v. bulibașă.

bulibașă s.m. Rangul, titlul de conducător al unei șatre de țigani. ♦ Persoană care are acest rang, titlu; vătaf. Țiganii se judecau cu bulibașa lor (POP.). • pl. -și. și bulubașă, bulebașă s.m. /de la bulucbașă.

buliucbaș s.m. v. bulucbașă.

bulucbaș s.m. v. bulucbașă.

bulucbașa s.m. v. bulucbașă.

bulucbașă s.m. (milit.; în Ev. Med.) Comandant militar de buluc. Patru agale mari, cu odobași, cu bulugbași (DION.). • pl. -i. și bulucbașa, bulucbaș, bulugbaș, buliucbaș s.m. /<tc. bölük bașı.

bulugbaș s.m. v. bulucbașă.

BULIBAȘĂ 👉 BULUBAȘĂ.

‡BULUC-BAȘ(Ă) sm. 🎖️ Comandantul unui buluc (în spec. de seimeni) (🖼 647): bulucbașii și căpitanii siimenilor celor muntenești N. COST. [tc. bulukbašy].

BULUCBAȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2). – Din tc. bölükbașı.

BULIBAȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani.

BULUCBAȘĂ, bulucbași, s. m. (Învechit) Comandant de buluc (2). V. sutaș, hotnog. Hotnogii, sutașii și bulucbașii, cum s-au numit mai tîrziu, comandau o sută, iar chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.

BULIBAȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – V bulucbașă.

BULUCBAȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2). – Tc. buluk-bașı.

BULIBAȘĂ ~i m. Conducător al unei șatre sau al unui sălaș de țigani. /<turc. bölük-bași

BULUCBAȘĂ ~i m. înv. Comandant al unui buluc. /<turc. bölük-bași

baș-bulubáșă V. bulubașă.

bulibáșă V. bulubașă.

bulubáșa și bulibáșa m., pl. ĭ, gen. ai -iĭ saŭ al luĭ b- (maĭ vechĭ bulucbașă, d. turc. bölúk-bašy, șef de companie. V. buluc 1 și baș). Vechĭ. Comandantu uneĭ bulubășiĭ de arnăuțĭ și de seĭmenĭ (Baș-bulubașă, șefu vechiĭ garde domneștĭ în Moldova). Azĭ. Vătav de Țiganĭ.

bulibașă s. m., art. bulibașa, g.-d. art. bulibașei; pl. bulibași

!bulucbaș s. m., pl. bulucbași

bulibașă s. m., art. bulibașa, g.-d. art. bulibașei; pl. bulibași

bulucbașă s. m., art. bulucbașa, g.-d. art. bulucbașei; pl. bulucbași

bulibașă s. m., art. bulibașa, g.-d. art. bulibașei; pl. bulibași

bulucbașă s. m., art. bulucbașa, g.-d. art. bulucbașii; pl. bulucbași

BULIBAȘĂ s. vătaf. (~ al țiganilor.)

BULIBAȘĂ s. vătaf. (~ țiganilor.)

BULUBAȘĂ s.m. v. buluc-baș. substantiv masculin

BULUBAȘ s.m. v. buluc-baș. substantiv masculin

BULUC-BAȘ s.m. (Mold., ȚR) Comandantul unui buluc. A: Buluc-bașii și căpitanii siimenilor celor muntenești. M. COSTIN. Au triimes niște bulubași cu siimeni, de i-au luat de pre la gazdele lor. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE, apud TDRG; GHEORGACHI. B: Au chemat toți buluc-bașii siimenilor și le-au dat bani. IST. ȚR, 5. Variante: bulubaș (NECULCE), bulubașă (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. bölük bașı. Vezi și buluc, buluci. Cf. hotnog (1), iuzbașă, vătaf (1). masculin