Definiția cu ID-ul 539018:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUHAI2, buhaiuri, s. n. Instrument muzical popular folosit de colindători în ajunul anului nou, format dintr-o putinică cu fund de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage producînd un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: buhaie] – Din buhai1.