BUCURA, bucur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A se desfăta, a petrece. 3. A dispune de..., a avea la îndemînă. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 4. (Peior.) A rîvni la...; a încerca să profite. – Comp. alb. bukuron’.