BUCLUCAȘ, -Ă, buclucași, -e, adj. Care provoacă buclucuri, care caută ceartă cu lumînarea, cîrcotaș. Om buclucaș. ▭ Se făcuse buclucaș, hărțăgos și de tot hapsin, cînd sta cîte două-trei zile pe lîngă casă. CREANGĂ, P. ◊ Fig. Ce ochi verzi și buclucași! GALACTION, O. I 122. ◊ (Substantivat) Nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, P. 254.