BOXĂ, boxe, s. f. Despărțitură, compartiment înăuntrul unui local (la tribunal pentru acuzați, la restaurant pentru mese separate). Luptele din februarie 1933 și procesul ceferiștilor – în cursul căruia tovarășul Gheorghiu-Dej a transformat boxa acuzaților într-o tribună de demascare- și acuzare a burgheziei și imperialismului – au stîrnit o puternică mișcare de solidaritate internațională. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. Grupul e condus la masa rezervată, spre dreapta, așezată oblic într-un fel de boxă. CAMIL PETRESCU, T. II 87. ♦ Despărțitură într-un adăpost de animale (în special de cai), pentru izolare. ♦ Compartiment mic în interiorul unui edificiu, destinat, unor servicii auxiliare. Pivniță cu două boxe.