2 definiții pentru botuș
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BOTUȘ, botuși, s. m. Încălțăminte, pantof; botoș2. (cf. magh. botos, bulg. botus < fr. botte)
botuș (-și), s. m. – Încălțăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiș, botușel, butușel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: botuș
botuș substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)