botei, boteie, s.n. – (reg.) Turmă mică de oi (nordul Transilvaniei, Maramureș și Moldova, v. ALR, 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu, 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș, 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).