birou s.n. 1 Masă de scris, cu sertare și compartimente (în care se țin hîrtii, documente etc.). 2 Local, parte dintr-un local sau încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris. ♦ Mobilierul necesar unei astfel de încăperi. 3 Serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc. ◊ Expr. (A lucra sau a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic. ♦ Ext Funcționarii unui astfel de serviciu. 4 Grup de persoane cu funcții de conducere executivă a unor organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, a unui organ administrativ. 5 Grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă lucrările (sau activitatea) acesteia. ♦ Reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare. 6 Birou de plasare = birou care se ocupă cu plasarea șomerilor într-un serviciu. Birou de bagaje v. bagaj. Birou de mișcare v. mișcare. • pl. -uri. /<fr. bureau.