báșchie s.f. Ciocan cu vîrful prevăzut cu un șanț în formă de V, folosit la baterea cercurilor metalice ale butoaielor. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<bg. басчие.

BAȘCHIE, BAȘCHIU sf. 🔧 Un fel de ciocan cu leafa șențuită de care se servește dogarul; numită și „ciochie”, „păpușă” sau „bățic” (🖼 402).

bașchie f. ciocan de dogar sau dulgher cu capătul șănțuit. [V. beșchie].

bașchie (desp. -chi-e) s. f., art. bașchia (desp. -chi-a), g.-d. art. bașchiei; pl. bașchii, art. bașchiile (desp. -chi-i-)

bașchie (-chi-e) s. f., art. bașchia (-chi-a), g.-d. art. bașchiei; pl. bașchii, art. bașchiile (-chi-i-)

bașchie s. f. (sil. -chi-e), art. bașchia (sil. -chi-a), g.-d. art. bașchiei; pl. bașchii, art. bașchiile(sil. -chi-i-)

BAȘCHIE s. (TEHN.) ciochie, (reg.) bățic, păpușă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.)

BAȘCHIE s. ciochie, (reg.) bățic, păpușă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.)