*AVANTAGIU (pl. -agii), *AVANTAJ (pl. -aje, -ajuri) sn. 1 Folos, cîștig; în avantagiul, în folosul: a făcut testamentul în avantagiul celui mai mare din fiii săi ¶ 2 Ceea ce face mai plăcută înfățișarea cuiva, ceea ce pune în evidență însușirile fizice ale cuiva: toaleta aceasta nu e de loc în ~ul ei ¶ 3 Superioritate: are ~ul de a fi știut să-și păstreze mai bine demnitatea [fr.]. învechit