2 intrări
11 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOINTITULAT, -Ă, autointitulați, -te, adj. Care își atribuie (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – V. autointitula.
AUTOINTITULAT, -Ă, autointitulați, -te, adj. Care își atribuie (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – V. autointitula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autointitulat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-in~ / Pl: ~uri / E: autointitula] (Rar) Autointitulare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
autointitulat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~ați, ~e / E: autointitula] Care și-a atribuit (nejustificat) un nume sau un titlu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOINTITULA, autointitulez, vb. I. Refl. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – Auto1- + intitula.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOINTITULA, autointitulez, vb. I. Refl. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – Auto1- + intitula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autointitula vr [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pzi: ~lez / E: auto1- + intitula] A-și atribui sieși un nume, un titlu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOINTITULA vb. I. refl. A se intitula, a se denumi singur. [auto1- + intitula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOINTITULA vb. refl. a-și atribui un nume, un titlu. (< auto1- + intitula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autointitula vb. refl. I A se denumi singur (pe nedrept) ◊ „Așa se înfățișează aceste așa-zise «drame de tip nou», care se autointitulează «de avangardă».” Sc. 7 I 62 p. 3. ◊ „«Dosarul Moro» a fost dat publicității la Roma, la cererea forțelor politice. Acesta este un document însumând 50 de file dactilografiate găsit de poliție la una din bazele de la Milano ale organizațiilor teroriste autointitulate «Brigăzile roșii».” Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 4 VII 79 p. 6 (din auto1- + intitula; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 236; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autointitula (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autointitulez, 3 se autointitulează; conj. prez. 1 sg. să mă autointitulez, 3 să se autointituleze; imper. 2 sg. afirm. autointitulează-te; ger. autointitulându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*autointitula (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autointitulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autointitula vb. (sil. a-u-to-in-) → intitula
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
- silabație: a-u-
| verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
autointitulat, autointitulatăadjectiv
- 1. Care își atribuie (nejustificat) un nume, un titlu. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- autointitula DEX '98 DEX '09
autointitula, autointitulezverb
- 1. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Auto- + intitula DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.