5 definiții pentru asigna
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
asigna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: lat assignare, fr assigner] 1 (Rar) A repartiza cuiva ceva ce i se cuvine sau de care trebuie să aibă grijă Si: (îrg) a asemna (1). 2 (Jur; cmr) A afecta un fond pentru plata unei datorii, unei rente Si: (îrg) a asemna. 3 (Trs) A emite un mandat de plată Si: (îrg) a asemna (3). 4 (Rar) A atribui unei mărimi un indice, un semn oarecare etc.
A ASIGNÁ ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asignà v. 1. a fixa, a determina: a asigna ziua; 2. a chema în judecată; 3. a afecta fonduri la plata unei datorii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
asigná vb., ind. prez. 1 sg. asignéz, 3 sg. și pl. asigneáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||