asaul sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

‡ASAUL sm. Căpetenie a Cazacilor: ceialalți Căzaci cu ~ul lor... au intrat cu oaste... în țara leșască (LET.). [tc. vasaul].

asaúl m., pl. lĭ (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

arșău² sn vz așău

arșeu sn vz așău

așău sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

harșău sn vz așău

harșeu sn vz așău

hârșău sn vz așău

horșău sn vz așău

Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

arșăŭ, V. așăŭ.

așăŭ, arșăŭ și harșăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.

harșăŭ, V. așăŭ.

hîrșăŭ, V. așăŭ.

asaul (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.

AȘĂU s. v. cazma, hârleț.

așău s. v. CAZMA. HÎRLEȚ.

ASAUL s. m. (Mold.) Grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni). Au șezut Timuș aicea în Iași cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Luînd și pe ceilalți căzaci cu asaulul lor..., au întrat cu oaste mai grea iarăși în țara leșească. AXINTE URICARIUL. Etimologie: tăt. crim. yasawul.

asaul, asauli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci