APELATIV Nume dat unor substantive care se referă la un gen sau la o specie, ființe (animal, om, lup, pisică) sau lucruri (arbore, copac, masă, stejar). Desemnarea generală se poate face printr-un enunț (câinele este un animal domestic) sau prin substantive echivalente cu un enunț (omule!, copile!) • Într-o interpretare mai largă, apelativul reprezentat de orice substantiv comun care desemnează o specie și care se opune numelor proprii sau altor categorii de substantive (de ex., abstracte). Într-o interpretare mai restrânsă și mai riguroasă, apelative sunt numai termenii limbii utilizați în comunicarea directă, pentru adresare*: domnule, doamnă, mamă, nene. În felul acesta, apelativele pot desemna și nume proprii de persoană în cazul vocativ: Maria, vino! Vezi și ADRESARE. A.B.V.