Definiția cu ID-ul 1288992:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
amuietură, amuieturi, s.f. (reg.) Vrajă, făcătură; mânătură: „Daˈ să știi că țâgăncile acele o făcut amuietură pă tine” (Bilțiu, 2007: 174). – Var. a lui măietură + a- (protetic).