ÎNTROLOCA, ÎNTRULOCA (-loc), ❍ ÎNTURLUCA (-uc) vb. tr. și refl. 1 A (se) aduna, a (se) strînge într’un loc, a (se) întruni : se întoarse și se întrolocă cu oastea sa pe care o întocmi (ISP.); doi morcovi degerați și întrulocați sub o coroană de pătlăgele (I.-GH.) ¶ 2 A (se) întovărăși: cum îs eu Burlac, mai mai că m’aș înturluca cu dumneata (FLOR.).