Definiția cu ID-ul 1386991:
Explicative DEX
ÎNGĂDUITOR adj. verb. ÎNGĂDUI. Care îngăduie; care iartă ușor, răbdător, indulgent: de, dragă, morala mea este îngăduitoare (D.-ZAMF.); sfînta Dumineca, blîndă și îngăduitoare, n’a vrut să-și puie mintea c’o sturlubatecă (CRG.) ¶ ¶ C. NEÎNGĂDUITOR.
Exemple de pronunție a termenului „îngăduitor” (7 clipuri)
Clipul 1 / 7